|
Article on other languages:
|
Navă este un termen naval prin care se înţelege o construcţie plutitoare de dimensiuni superioare unei ambarcaţiuni, (de exemplu vaporul) avînd formă, rezistenţă structurală, calităţi nautice şi echipament care să-i permită navigaţia şi utilizarea în transporturi de mărfuri şi pasageri, în scopuri militare sau pentru agrement, cercetare ştiinţifică, lucrări tehnice etc, prin propulsie proprie. O navă poate ajunge într-o situaţie (de eşuare sau naufragiu) în care este imposibil de a naviga mai departe. În construcţiile navale moderne, termenul „navă" presupune, fără limitare absolută, un deplasament peste 100 t; în limbajul curent se aplică însă cu titlu generic în clasificarea tuturor tipurilor de mijloace plutitoare apte atât pentru navigaţia la larg, cât şi în ape interioare, cu excepţia bărcilor. Termenul vas (în curs de ieşire din uz) se utilizează în paralel, desemnând în special mijloacele auxiliare sau cele de ape interioare. ClasificareO clasificare generală a navelor cuprinde nave civile şi nave militare. Tipuri de nave civile:
Alte clasificări existau în decursul istoriei, când nevele, zise „corăbii" (ital. şi sp. „caravela", gr. „karavi"), se împărţeau în monoreme, bireme, trireme, galere, ofiduse, liburne, pamfile, dromoane, usii, caravele, galease, galioane, bolozane, vase de linie, goelete, bricuri, barcuri, clipere, iahturi, iole, mahoane, lotci, luntre, bărci, baleniere, jonci, catamarane ş.a.m.d. În România, Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval prevede că: Sunt nave, în înţelesul prezentei ordonanţe, navele maritime şi fluviale de orice tip, propulsate sau nepropulsate, care navighează la suprafaţă sau în imersie, destinate transportului de mărfuri şi/sau de persoane, pescuitului, remorcajului sau împingerii, aparate plutitoare cum ar fi: drage, elevatoare plutitoare, macarale plutitoare, graifere plutitoare şi altele asemenea, cu sau fără propulsie, precum şi instalaţiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasării sau efectuării de lucrări speciale, cum ar fi: docuri plutitoare, debarcadere plutitoare, pontoane, hangare plutitoare pentru nave, platforme de foraj şi altele asemenea, farurile plutitoare, ambarcaţiunile mici şi cele destinate activităţilor de agrement. [1] CaracteristiciCaracteristicile constructive şi de exploatare esenţiale ale unei nave de transport sunt: deplasamentul, tonajul, capacitatea de încărcare (Deadweight), dimensiunile principale şi viteza. Din punct de vedere constructiv o navă are trei părţi principale: corp, maşini şi echipament sau instalaţii. Corpul navei este delimitat de bordajul exterior şi bordajul punţii. Partea afundată în apă este denumită operă vie, iar partea de la suprafaţa apei, operă moartă. Spaţiul închis al corpului navelor moderne mari este împărţit în compartimente etanşe, după reguli stabilite prin C.I.O.V.U.M. (Convenţia internaţională pentru ocrotirea vieţii umane pe mare). Aceeaşi convenţie stabileşte şi principiile constructive şi de dotare privitoare la siguranţa navigaţiei. Orice navă trebuie să posede prin construcţie calităţi nautice de: flotabilitate, stabilitate, insubmersibilitate, manevrabilitate şi stabilitate de drum. O navă trebuie să dispună de un certificat de construcţie şi înregistrare şi de alte acte care îi atestă siguranţa în navigaţie şi în exploatare. Note |
This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.