Mesopotamia

Article on other languages:

del.icio.us del.icio.us
Digg Digg
Furl Furl
Reddit Reddit
Rojo Rojo
Add to OnlyWire
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.
Mesopotamia Antică
Eufrat – Tigru
Asiriologie
Oraşe / Imperii
Sumer: Uruk – Ur – Eridu
Kiş – Lagaş – Nippur
Imperiul Akkadian: Akkad
Babilon – Isin – Susa
Asiria: Assur – Ninive
Dur-Şarrukin – Nimrud
Babilonia – Caldeea
Elam – Amoriţi
Hurieni – Mitanni
Kasiţi – Urartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
Sumeriană – Akkadiană
Elamită – Hurriană
Mitologie
Enûma Eliş
Ghilgameş – Marduk

Numele Mesopotamia se referă la o regiune din Orientul Apropiat, care în prezent ţine parţial de Irak, parţial de Siria de est şi parţial de Turcia de sud. Numele provine din cuvintele greceşti μέσος mesos ""între"" şi ποταμός potamos ""râu"", referindu-se la zona dintre râurile Eufrat şi Tigru (râu) (denumirea arabă este بين نهرين "Bayn Nahrain" "între două râuri"). Suprafaţa fertilă udată de aceste două râuri este cunoscută ca fiind ""Leagănul Civilizaţiei omenirii"", aici dezvoltându-se primele societăţi alfabetizate. Nu a existat niciodată o entitate politică sau o ţară numită Mesopotamia, şi nici nu există graniţe definite; numele e unul convenţional, inventat de istoricii greci pentru a se referi la aria geografică largă dintre cele 2 râuri.

Cuprins

Mesopotamia Antică

Articol principal: Istoria Mesopotamiei antice

Hartă a Mesopotamiei antice

În Mesopotamia au existat unele dintre cele mai importante civilizaţii din lumea antică, precum sumerienii, akkadienii, babilonienii, şi asirienii. Aici au existat şi unele culturi preistorice majore, precum Ubaid şi Jemdet Nasr, precum şi oraşul Jarmo. Printre cei mai importanţi conducători mesopotamieni se numără Ur-Nammu (regele Ur-ului), Sargon (a pus bazele regatului Akkadian) Hammurabi(a pus bazele regatului Babylonian)şi Tiglath-Pileser I (a pus bazele regatului Assyrian).

Între mileniul IV î.Hr. şi secolul VI î.Hr. se poate vorbi de Mesopotamia antică. Această lungă perioadă poate fi divizată astfel:

Limba şi scrierea

Prima limbă scrisă din Mesopotamia a fost limba sumeriană, o limbă izolată. Mai apoi, o limbă semitică, limba akkadiană, a devenit limba dominantă, deşi limba sumeriană a fost păstrată în scopuri administrative, religioase, literare şi ştiinţifice. Diferite varietăţi de akkadiană au fost folosite până la sfârşitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaică, deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială a Imperiului Persan. Limba akkadiană a fost apoi foarte puţin folosită, ca şi limba sumeriană, doar în temple, pentru câteva secole.

Dezvoltarea scrisului

Scrierea cuneiformă pe tăbliţe de lut

Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfârşitul mileniului IV î.Hr, acest sistem a fost simplificat şi abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiţii, hittiţii şi asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăbliţe de lut, cu un beţişor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme.

Bibliotecile şi muzeele regale

Una dintre cele mai mari colecţii de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Assurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului 650 î.Hr., el a luat hotărârea să în fiinţeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el şi-a trimis scribii să adune tablete de la aceştia. Dacă un templu refuza să cedeze o tabletă, trebuiau făcute copii. În scurt timp, biblioteca regală din Ninive a devenit cea mai mare din Asiria. Majoritatea informaţiilor despre Mesopotamia antică provin din această bibliotecă.

Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a fondat un muzeu unde erau expuse statuete, tăbliţe şi alte obiecte importante. Acesta reprezintă un exemplu de literatură babiloniană.

Literatura

Literatura veche este foarte bogată, variată şi interesantă, cuprizând: povestiri, legende, imnuri, fabule, învăţături, proverbe şi altele. Unele dintre aceste opere literare, prin conţinutul şi forma lor frumoasa, sunt socotite printre creaţiile cele mai alese ale culturii omenirii, spre exemplu legenda lui Ghilgameş. O caracteristică importantă a întregii literaturi a Orientului antic este caracterul ei religios. Aproape toate scrierile sunt străbătute de credinţe în zei, în viaţa viitoare, duhuri, vrăjitori.

("Istorie Universala Antica si Medievala" -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995)

Şcoala

Primele şcoli s-au înfiinţat pe lângă temple. Aici se învăţau: scrisul, cititul, recitarea de legende, operaţiile aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăbliţe de lut pentru scris exerciţii. Existau şcoli speciale pentru scribi, institute superioare şi observatoare astronomice (de exemplu, cele instalate în vârfurile zigguratelor).

("Istorie Universala Antica si Medievala" -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995, pag.42)

Ştiinţa şi tehnologia

Popoarele Mesopotamiei au dezvoltat numeroase tehnologii, cum ar fi prelucrarea meterialelor, fabricarea sticlei, ţesutul textilelor, sisteme de irigaţii şi de apărare împotriva inundaţiilor. Ele au fost de asemenea printre primele popoare ale Epocii bronzului. De timpuriu au folosit cuprul, bronzul şi aurul, şi mai tărziu şi fierul. Palatele erau decorate cu sute de kilograme din aceste metale foarte scumpe. Cuprul, bronzul şi fierul erau folosite de asemenea pentru armuri, precum si pentru diferite arme, cum ar fi săbii, pumnale şi suliţe. Au fost fabricate şi arme din aur, dar cel mai probabil nu aveau decât rol decorativ.

Matematica

Mesopotamienii utilizau un sistem de numeraţie sexagesimal (în baza 60). De aici provine actualul sistem, cu ora de 60 de minute, şi ziua de 24 de ore, precum şi cercul de 360 de grade. Calendarul sumerian avea şi săptămânile de câte şapte zile. Deoarece făceau socoteli cu numere foarte mari au întocmit o tabelă a înmulţirii de la 1 la 18.000.

Astronomia

Astronomii babilonieni erau foarte interesaţi în studierea stelelor şi a cerului, şi puteau prevedea eclipsele şi solstiţiile. În astronomie totul era considerat ca având vreun scop, de obicei legat de religie şi soartă. În Mesopotamia antică, eclipsele erau considerate semn rău, însă numai cele observate erau importante. Dacă o eclipsă nu putea fi văzută în oraşul regal, atunci nu avea nicio influenţă asupra regelui sau ţării sale. Constelaţiile folosite chiar şi astăzi, cum ar fi Leu, Taur, Scorpion, Gemeni, Capricorn şi Săgetător, au fost definite pentru prima dată de astronomii sumerieni şi babiloniei. Constelaţiile erau folosite în calcularea timpului şi în determinarea perioadelor de plantare şi recoltare a culturilor.

În Mesopotamia a apărut astrologia, deşi cea mai mare parte a ceea ce se înţelege astăzi prin astrologie a apărut în timpul declinului civilizaţiei lor.

Medicina

Pentru detalii, .

Doctorii Mesopotamiei nu cunoşteau multe lucruri despre medicină sau despre modul de funcţionare a organelor interne ale corpului, dar observau bolile acestora, şi din aceste observaţii, mult mai târziu, a apărut medicina modernă.

Religia

Religia mesopotamiană este cea mai veche religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea este un disc plat, înconjurat de un spaţiu uriaş, gol, şi deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găseşte peste tot, şi că universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică oamenii credeau în mai mulţi zei. Deşi credinţele descrise mai sus erau comune tuturor mesopotamienilor, au existat şi variaţii regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care face referire la zeul An şi la zeiţa Ki. Fiul lor era Enlil, zeul aerului. Ei credeau că Enlil este cel mai puternic zeu. El era stăpânul zeilor din panteon, similar cu Zeus de la greci, sau cu Jupiter al romanilor. Sumerienii îşi puneau de asemenea întrebări filozofice, cum ar fi: Cine suntem?, Unde suntem?, Cum am ajuns aici?. Ei răspundeau acestor întrebări cu explicaţii din sfera supranaturalului. Dacă cineva era bolnav, ei se rugau la zei pentru însănătoşirea persoanei respective. Cum s-a menţionat mai sus, doctorii meopotamieni nu erau foarte avansaţi din punct de vedere medical, aşa că oamenii preferau să ceară ajutor de la zei.

Zeităţile principale

  • An era zeul sumerian al cerului, cunoscut mai târziu sub numele de Anu. El era căsătorit cu Ki, însă în unele credinţe mesopotamiene, soţia sa se numea Uraš.
  • Marduk era zeul principal al Babilonului. Oamenii îl preamăreau, pentru ca el să permită evoluţia Babilonului de la un mic stat la un mare imperiu.
  • Gula, numit şi Ninişina, era zeiţa vindecării. Când cineva era bolnav, ea era una dintre zeiţele la care se rugau.
  • Nanna (numit şi Suen, Nanna-Suen sau Sin) era zeul lunii. El era unul dintre fiii lui Enlil.
  • Utu (numit şi Šamaš sau Sahamash) era zeul soarelui.
  • Iştar era zeiţa dragostei şi sexului.
  • Enlil era cel mai puternic zeu din religia mesopotamiană. Soţia sa se numea Ninlil, iar copiii săi erau Inanna, Iškur, Nanna-Suen, Nergal, Ninurta, Pabilsag, Nushu, Utu, Uraš Zababa şi Ennugi.
  • Nabu era zeul mesopotamian al scrisului. Era foarte înţelept, şi foarte lăudat pentru abilitatea sa de a scrie. În unele locuri se credea că el controlează raiul şi pământul.
  • Iškur (sau Adad) era zeul furtunilor.
  • Ninurta era zeul sumerian al războiului şi al eroilor.
  • Inanna, zeiţa sumeriană a războiului, era şi soţia lui Ninurta.
  • Pazazu, numit şi Zu, era o zeitate malefică, ce a furat tabletele destinului lui Enlil, şi a fost omorât din acest motiv. Tot el a adus şi bolile nevindecabile.

Demonii

Credinţa în demoni era o parte importantă a religiei Mesopotamiei antice. Oamenii se temeau de sufletele rele, şi de aceea aşezau statuete şi picturi pentru a speria fantomele nedorite. Asemenea zeilor, existau diferiţi demoni, fiecare cu numele său propriu, specializaţi în diferite acţiuni negative .

Ritualuri funerare

Arheologii au descoperit sute de mormânturi în unele părţi ale Mesopotamiei. Aceste mormânturi relevă multe informaţii legate de ritualurile funerare mesopotamiene. În oraşul Ur, majoritatea oamenilor erau îngropaţi în morminte familiale sub casă. Copiii erau puşi în recipiente mari, şi duşi la capela familiei. Alţii erau pur şi simplu îngropaţi în cimitirele oraşului. Unii erau înfăşuraţi în covoare şi giulgiuri. În majoritatea cazurilor, unele lucruri ale oamenilor îngropaţi se aflau în morminte. Au fost de asemenea descoperite 17 morminte cu obiecte foarte valoroase, şi deci se presupune că aparţineau unor persoane de rang înalt, posibil regi.

Zigguratele

Ziguratul din Ur, reconstituire

Zigguratele erau temple uriaşe construite pentru venerarea zeilor. Erau construite din lut şi argilă şi aveau trei sau patru secţiuni. Erau construite foarte înalte, pentru a rămâne uscate în timpul inundaţiilor. Era nevoie de munca multor oameni pentru a construi un ziggurat. Trebuia săpat lutul, fabricate cărămizile iar aceste cărămizi trebuiau transportate şi îmbinate. Numai zigguratul din Ur a rămas în picioare, deoarece constructorii din epocile mai târzii au învăţat că arderea cărămizilor le va face mai rezistente.

Cultura

Muzica şi cântecele

Muzica şi cântecele formau o parte importantă din viaţa Mesopotamiei. Unele cântece erau închinate zeilor, altele descriau evenimente importante. Muzica şi cântecele erau destinate în principal aristocraţiei şi regilor, dar de ele se bucurau şi oamenii obişniţi, care cântau şi dansau în casele lor sau în pieţe. Cântecele se transmiteau din generaţie în generaţie, până ce cineva le scria. Prin aceste cântece au fost transmise informaţii importante despre evenimentele isorice care au ajuns în cele din urmă la arheologii moderni.

Jocurile

Jocurile erau de asemenea foarte îndrăgite, în special de aristocraţi. Oamenii obişniţi nu aveau timp de jocuri. Un joc pe tablă a fost descoperit într-unul din mormintele din Ur. Nimeni nu ştie cum se juca, deoarece regulile nu au fost descoperite. Există doar sugestii despre aceasta.

Viaţa de familie

Viaţa era foarte grea pentru oamenii obişnuiţi din Mesopotamia antică. Mortalitatea infantilă era foarte ridicată, mulţi băieţi munceau alături de părinţii lor, Iar fetele rămâneau acasă, învăţând gătitul şi având grijă de copiii mai mici. Băieţii din familiile mai bogate aveau posibilitatea să meargă să muncească. Femeile aveau dreptul să deţină proprietăţi, şi, pentru motive întemeiate, să obţină un divorţ.Si cand se casatoreau acestia isi puneau o statueta deasupra patului unde dormeau ca sa le poarte de grija

Agricultura

Resursele alimentare din Mesopotamia erau relativ abundente datorită celor două râuri de la care provine numele regiunii, Tigru şi Eufrat. Deşi solul din apropierea râurilor era fertil, şi potrivit pentru recolte, porţiunile de pământ aflate la distanţă mai mare de apă erau aride, şi nelocuibile. Din acest motiv, dezvoltarea sistemelor de irigaţii a avut o mare importanţă pentru coloniştii Mesopotamiei. Alte inovaţii mesopotamienie sunt controlul apelor prin baraje, şi utilizarea apeductelor. Primii colonişti ai pământurilor fertile din Mesopotamia utilizau pluguri de lemn pentru a afâna solul înainte de plantarea recoltelor, cum ar fi orzul, ceapa, viţa de vie, napii sau merele. Mesopotamienii au fost unul din primele popoare care au produs bere şi vin. Clima adesea instabilă a Mesopotamiei a pus probleme agricultorilor; adesea recoltele erau distruse, de aceea erau folosite surse alternative de alimente, precum vaci sau oi.

Tigru şi Eufrat

Cele două râuri care înconjurau Mesopotamia antică erau Tigru şi Eufrat. Aceste două râuri fertilizau solurile aride. În plus, întrucât precipitaţiile erau atât de reduse, apa din râuri reprezenta principala lor sursă de apă. Pentru a evita distrugerea recoltelor, oamenii irigau culturile ei trebuiau aşadar să colecteze şi să controleze apa, cu ajutorul barajelor. Odată cu construcţia unui baraj, în special într-ul loc mai înalt, apa astfel închisă nu mai curgea la vale. Acest lucru reprezenta o problemă pentru oraşele din aval, care porneau războaie din aceste motive.

Guvernul

Regii

Majoritatea regilor din Mesopotamia antică erau consideraţi aleşi ai unui zeu, fii ai unui zeu, sau chiar zei. Ei îi ajutau pe zei conducând statul. Majoritatea regilor se autointitulau “rege al universului” sau “mare rege”. Un alt nume des întâlnit era acela de “păstor”, întrucât regii trebuiau să aibă grijă de poporul lor. Nabucodonosor a fost cel mai puternic rege din Babilonia. El era considerat fiul zeului Nabu. S-a căsătorit cu fiica lui, pentru ca dinastiile medică şi babiloniană să aibă o legătură de familie. Numele lui Nabucodonosor se traduce prin: Nabo, protejează coroana! Belşedazar a fost ultimul rege al Babiloniei. el era fiul lui Nabonidus a cărui soţie era Nictoris, fiica lui Nabucodonosor. Primul rege al primei dinastii din Ur (aproximativ 2560 î.Hr.) a fost Mesanepada. El a făcut din Ur oraşul principal al Sumerului.

Prima dinastie din Ur aprox. 2563-2387 î.Hr.

2563-2524: Mesannepadda

2523-2484: A'annepadda

2483-2448: Meskiagnunna

2447-2423: Elulu

2422-2387: Balulu

Dinastia din Lagaş aprox. 2494-2342 î.Hr.

2494-2465: Ur-Nanşe

2464-2455: Akurgal

2454-2425: Ennatum

2424-2405: Enannatum I

2402-2375: Entemena

2374-2365: Enannatum II

2364-2359: Enentarzi

2358-2352: Lugal-anda

2351-2342: Uru-inim-gina

Dinastia din Uruk aprox. 2340-2316 î.Hr.

2340-2316: Lugal-zaggesi

Dinastia din Akkad aprox. 2334-2154 î.Hr.

2334-2279: Sargon

2278-2270: Rimuş

Puterea

Când Asiria a devenit un imperiu, a fost împărţită în mai multe părţi mici, numite provincii. Fiecare purta numele oraşului principal, ex. Ninive, Samaria, Damasc şi Arpad. Fiecare avea un guvernator propriu, care avea grijă ca toţi locuitorii să plătească taxele. El mobiliza soldaţii pentru război, şi asigura lucrătorii pentru construcţia templelor. Era responsabil şi pentru impunerea legilor. În acest mod, asirienii au reuşit să menţină controlul asupra imperiului lor.

Deşi Babilonul era un stat relativ mic în perioada sumeriană, el a evoluat considerabil în timpul domniei lui Hammurabi. El era cunoscut sub numele de “Legiuitorul”, şi în scurt timp Babilonul a devenit unul dintre cele mai importante oraşe din Mesopotamia. Mai târziu a fost denumit Babilonia, însemnând poartă către zei. A devenit de asemenea unul dintre principalele centre culturale ale regiunii.

Războiul

Oraşele-state din Mesopotamia au purtat numeroase războaie între ele, pentru pământ şi putere. Se luptau de asemenea pentru controlul râurilor, irigaţii, şi pentru locuri din care puteau obţine resurse precum cherestea, piatră şi metale. Când au apărut imperiile, războaiele au fost purtate mai mult cu ţări străine. Spre exemplu, regele Sargon a cucerit toate oraşele din Sumer, unele oraşe din Mari, iar apoi a început războaie în Siria de nord. Multe palate babiloniene erau decorate cu fresce ale luptelor victorioase, arătând inamici fugind cu disperare, sau ascunzându-se între buruieni. Un rege sumerian, Ghilgameş, era considerat două treimi zeu şi o treime om. Aventurile sale, considerate foarte importante, au fost transmise din generaţie în generaţie, fiind considerate foarte importante, inclusiv descrieri ale bătăliilor câştigate de acesta.

Legile

Regele Hammurabi, aşa cum s-a menţionat mai sus, era foarte cunoscut pentru legile sale. El a promulgat circa trei sute de legi, care erau aplicate destul de strict. Printre ele se numără:

  • Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
  • Dacă cineva acuză pe altcineva, şi poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani.
  • Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedeşte că a greşit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, şi nu i se va permite să mai judece.
  • Dacă cineva fură pe fiul altcuiva, va fi omorât.
  • Dacă cineva găseşte un sclav evadat şi îl returnează proprietarului, acesta va trebui să plătească doi şekeli.
  • Dacă un hoţ este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.
  • Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, şi barajul cedează, el va fi vândut, iar banii obţinuţi vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor.
  • Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea.
  • Dacă cineva îşi lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta îşi face treaba bine timp de patru ani, în al cincilea an proprietarul e obligat să ia parte la grădinărit.
  • Dacă grădinarul nu şi-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va plăti pierderea în funcţie de producţia vecinului.
  • Dacă cineva are o datorie, şi nu poate plăti, el se poate vinde pe sine, pe soţia sa, pe fiul său şi pe fiica sa să muncească; după trei ani ei vor fi eliberaţi.
  • Dacă un om dator îşi plăteşte datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de bun, nu pot exista obiecţii.
  • Dacă cineva se căsătoreşte cu o femeie, dar nu are niciun fel de relaţii cu aceasta, nu se consideră căsătorie.
  • Dacă o soţie are relaţii cu un alt bărăbat, amândoi vor fi legaţi şi aruncaţi în apă, dar soţia poate fi iertată de soţul ei şi dăruită regelui ca sclavă.
  • Dacă un bărbat foloseşte violenţa asupra soţiei altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorât, iar femeia considerată fără vină.
  • Dacă un bărbat este capturat în război, iar femeia părăseşte casa, deşi este mâncare suficientă, ea va fi aruncată în apă.
  • Dacă un bărăbat este capturat în război, şi nu există mâncare, femeia este fără vină dacă părăseşte casa.
  • Dacă un soţ părăseşte casa, soţia pleacă în altă casă, iar soţul se reîntoarce, soţia nu este obligată să se reîntoarcă.
  • Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naştere copiilor săi, o parte din pământ şi din bani trebuie cedată ei de soţ. Când copiii cresc, ea se poate recăsători.
  • Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut copii, îi va da înapoi zestrea şi banii pe care i-a adus din casa tatălui ei.
  • Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta creşte în casa părinţilor adoptivi, părinţii naturali nu pot cere întoarcerea acestuia.
  • Dacă cineva loveşte pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de şaizeci de ori.
  • Dacă cineva loveşte pe altcineva de acelaşi rang, va plăti o mina de aur.
  • Dacă un sclav loveşte un om liber, îi vor fi tăiate urechile.
  • Dacă un bărbat loveşte o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va plăti zece şekeli.
  • Dacă un constructor construieşte o casă, şi o construieşte bine, proprietarul va plăti doi şekeli pentru fiecare suprafaţă a casei.
  • Dacă, însă, nu reuşeşte, şi casa se prăbuşeşte, ucigându-l pe proprietar, constructorul va fi omorât.
  • Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis.

Arhitectura

Casele

Casele oamenilor bogaţi erau foarte mari. Aveau două sau trei etaje, cu un acoperiş locuibil. Aveau o curte spaţioasă în jurul casei. În casă existau căteva dormitoare, o cameră de oaspeţi, o capelă, o bucătărie, o baie şi un mormânt sub casă. Casele oamenilor simpli erau mult mai simple, cu doar câteva camere.

Palatele

Palatele regilor din Mesopotamia erau clădiri uriaşe, frumos decorate. Majoritatea zidurilor aveau basoreliefuri sculptate în fildeş, descriind marile victorii ale mesopotamienilor. Aveau de asemenea mari sculpturi la intrări, pentru a-l proteja pe rege de demoni şi alte spirite rele. Mobila era de asemenea fabricată în principal din fildeş, care era uşor de decorat şi de cioplit. Palatele conţineau de asemenea mari cantităţi de metale, precum bronzul şi aurul. Palatele erau şi centrele principale ale guvernului.

Economia

Existau diferenţe foarte mari din punctul de vedere al banilor şi al averii între oamenii bogaţi şi oamenii de rând. Oamenii obişnuiţi depindeau foarte mult de recoltele lor, deoarece aveau bani foarte puţini. Oamenii bogaţi aveau foarte mulţi sclavi, şi de obicei aveau foarte mulţi bani.

1 talant = 60 mina = 3600 şekeli = 30 kg de argint

1 mina = 60 şekeli = 500 grame de argint

1 şekel = 8,333 grame argint

Monedele de argint nu erau din metal pur. Aproximativ 87% din materialul monedei era argint!!!

Transporturile

Majoritatea oamenilor din Mesopotamia preferau să călătorească pe apă, şi nu pe uscat, deoarece era mai convenabil. Ei construiau bărci din stuf, şi le era uşor să meargă şi prin zone mlăştinoase. Mai târziu, după invenţia roţii, au fost folosite şi carele, în special de către oamenii înstăriţi

Istoria recentă

Imagine:Mesolapis.jpg
Un pandantiv mesopotamian
  • Regiunea a fost apoi ocupată de către Imperiul Persan, fiind organizată sub forma a două satrapii, Babilonia în sud, şi Athura în nord. În această perioadă, 500-330 î.Hr., Persia, o naţiune vorbitoare a unei limbi indo-europene a devenit cea mai importantă putere a lumii.
  • După cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, satrapiile au devenit parte a Imperiului Seleucid, până la distrugerea sa, de către Armenia Mare, în 42 î. Hr.
  • Cea mai mare parte a Mesopotamiei a devenit apoi o parte a Imperiului Partian al Persiei, ce a rezistat până în 224 d. Hr. Ctesifon a devenit capitala Imperiului Parthian. Partea de nord-vest a devenit romană, fiind organizată în două provincii, Osrhoene şi Mesopotamia
  • În timpul Imperiului Persian al Sasanizilor, Mesopotamia a primit numele de Del-e Iranshahr însemnând "Inima Iranului", iar metropola Ctesifon (pe râul Tigru), a devenit capitala Persiei, deşi se afla în Mesopotamia.
  • La începutul secolului VII d.Hr., califii Imperiului Arab au ajuns la putere în Damasc şi au anexat întreg Imperiul Sasanid. Mesopotamia a fost prin urmare reunită, sub arabi, însă guvernată ca două provincii, partea de nord, având capitala la Mosul şi partea de sud având capitala la Bagdad. Mai târziu, Bagdad a devenit şi capitala califatului, şi capitala întregului Imperiu Arab până în 1258.
  • Între 1508 şi 1534 d.Hr., persienii au controlat Mesopotamia.
  • În 1535 d.Hr., turcii otomani au cucerit Bagdadul. În timpul Ocupaţiei Imperiului Otoman, Mesopotamia a fost condusă ca trei vilayate, sau teritorii, separate: Mosul, Bagdad, şi Basra, care includea şi teritoriul care este astăzi Kuwait.
  • La sfârşitul Primului război mondial Mesopotamia a fost ocupată pentru scurt timp de britanici, care au organizat guvernul regiunii care este astăzi Siria şi Irak sub un singur conducător haşemit.
  • În 1920 a fost creat de către britanici statul naţional irakian, cu graniţele sale moderne, şi incluzănd şi teritoriul Kuwaitului de astăzi. Kuwait, care făcuse parte din Provincia Basra în timpul stăpânirii otomane, şi-a declarat independenţa în 1961.

Vezi şi

Aceste civilizaţii au apărut din culturi mai timpurii, printre primele care au utilizat agricultura.

Printre primele oraşe din regiune se află:

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Mesopotamia

This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.