|
Article on other languages:
|
Magnitudinea aparentă (notată cu m) este o mărime astronomică care caractrizează strălucirea unui corp cersc aşa cum apare el unui observator uman. Valoarea depinde de strălucirea absolută a obiectului precum şi de distanţa dintre corpul ceresc şi observator. Pentru a caracteriza strălucirea independent de distanţă se foloseşte magnitudinea absolută. Magnitudinea aparentă se măsoară pe o scară logaritmică, iar o valoare mai mică corespunde unei străluciri mai puternice. O stea de o sută de ori mai strălucitoare decât alta are magnitudinea aparentă cu 5 mai mică. Notaţia pentru magnitudinea aparentă este de obicei de tipul 3,0 m sau 3m.0. Deja în Grecia antică exista o împărţire a stelelor după gradul de strălucire în 6 clase. Prima clasă cuprindea cele mai strălucitoare 15 stele, de la clasa 1 până la clasa 3 erau cca. 150 de stele şi până la clasa 6 cca. 5000. Aceasta este scara logarimică de magnitudini ale lui Hiparh. |
This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.