|
Article on other languages:
|
Teritoriul pe care se găseşte Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheaţă, începând aproximativ cu anii 8500 î.Hr. Mult mai târziu, din secolul al 13-lea pînă în 1809, Finlanda a fost încorporată în Imperiul suedez. După uniunea de la Kalamar, Finlanda împreună cu Suedia s-a aflat până în 1523 sub dominaţia Danemarcei. În 1581 Finlanda a devenit mare ducat, dependent de Suedia. Între 1809, după ce Suedia a cedat Finlanda Rusiei şi 1917, Finlanda a avut un statut de autonomie în cadrul Rusiei ţariste ca Marele Ducat al Finlandei. În 1917, profitând în mod just de Revoluţia bolşevică, Finlanda s-a declarat independentă. Un război civil a izbucnit între grupările numite Roşii şi Albi. "Roşii" erau socialişti, fiind susţinuţi de bolşevici, iar "Albii" erau conservativi, fiind susţinuţi de Germania imperială. Albii finlandezi au învins şi Finlanda a rămas o ţară suverană şi independentă. În timpul celui de-al doilea război mondial, Finlanda a fost atacată de două ori de Uniunea Sovietică, dar după cedarea unei importante părţi a Kareliei a continuat să existe ca o democraţie independentă. În timpul Războiului Rece, politica externă a Finlandei a fost sensibil influenţată de politica de atunci a Uniunii Sovietice (vedeţi, Tratatul YYA şi finlandizare), dar Finlanda nu a devenit un stat satelit al marelui ei vecin de la răsărit. În 1995, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene. Scurtă prezentareÎn Evul Mediu, regatul suedez a cucerit Finlanda şi s-a ocupat de creştinarea acesteia. Finlanda a fost de câteva ori câmpul de bătălie între imperiile suedez şi rus. În 1809, Finlanda a devenit un mare ducat în Imperiul Rus. În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluţia bolşevică, Finlanda şi-a declarat independenţa. Dezacordurile despre viitorul politic al ţării au condus la un război civil între Roşii' şi Albi. Albii au câştigat. Independenţa Finlandei a fost recunoscută în 1918. În 1939, în virtutea acordurilor Molotov-Ribbentrop, URSS a emis un ultimatum Finlandei şi a atacat-o în urma refuzului acesteia. Acesta va deveni războiul iernii 1939 - 1940. Finlanda a pierdut 10% din teritoriu, dar şi-a păstrat independenţa, spre deosebire de alte state baltice. În 1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-şi recupera teritoriile pierdute. Armata se va opri totuşi la lacul Onega, şi nu va mai trece niciodată de linia ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, în ciuda cerinţelor lui Hitler. În 1944, armata roşie a spart frontul finlandez, făcându-l să se retragă la fosta frontieră. Ţara a semnat un armistiţiu cu URSS, ce stipula plecarea soldaţilor germani din nordul Finlandei. Eşuarea evacuării a declanşat războiul din Laponia, contra germanilor de aici. Armistiţiul repetă la un nivel mult mai dur condiţiile din 1940. După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o ţară de tranziţie între Est şi Vest. Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995. Vezi şi
|
||||||||||||||||||||||||||
This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.