|
Article on other languages:
|
George al VI-lea al Angliei (engleză George VI of the United Kingdom) (pe numele sau întreg Albert Frederick Arthur George, 14 decembrie 1895, d. 6 februarie 1952) a fost rege al Marii Britanii, al Irlandei şi al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936. A fost cunoscut înainte de încoronare ca prinţul Albert, in copilărie prinţ de York, şi mai târziu ducele Albert de York,iar în cercul familiei era chemat „Bertie”. Îşi datora numele de Albert faptului că s-a născut la 14 decembrie, ziua comemorării decesului Prinţului Consort Albert, soţul reginei Victoria. Fiind cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea şi-a petrecut primii ani în umbra fratelui său mai mare, Eduard, moştenitorul tronului. A servit în Marina Militară Regală în timpul primului război mondial şi după război, a avut o serie de angajamente publice. S-a căsătorit cu Elizabeth Bowes-Lyon, în 1923, şi au avut două fiice, Elizabeth (viitoarea regină Elisabeta a II-a) şi Margaret. La moartea tatălui său în 1936, Eduard al VIII-lea preia tronul englez. Totuşi, în mai puţin de un an, Eduard îşi exprimă dorinţa de a se căsători cu americana Wallis Simpson. Din motive politice şi religioase premierul britanic, Stanley Baldwin, l-a sfătuit pe rege să nu se căsătorească şi să rămână rege. Eduard a abdicat şi s-a căsătorit. Prin acest act, unic în 2000 de ani de istorie britanică, George al VI-lea devine rege şi cel de-al treilea monarh al casei de Windsor. Primii aniCând Eduard al VII-lea a murit la 6 mai 1910, tatăl lui Albert a devenit regele George al V-lea. Prinţul Eduard a fost numit Prinţ de Wales, la 2 iunie 1910 iar Albert, era al doilea moştenitor în linia de succesiune la tronul britanic. După război, Prinţul Albert a studiat istoria şi economia pentru un an la Trinity College, Cambridge, din octombrie 1919.[1] La 3 iunie 1920, Prinţul Albert a fost numit Duce de York, Conte de Inverness şi Baron Killarney.[2] Discursul său în public unde din cauza timidităţii sale, uneori se bâlbâia, făcea să aibă o imagine mai puţin impresionantă decât cea a fratelui său mai mare, Eduard. Cu toate acestea, era activ fizic şi se bucura să joace tenis. DomniaLa mai puţin de un an de cînd Eduard a devenit rege, la 11 decembrie 1936, Eduard al VIII-lea abdică de la tron pentru a se putea căsători cu Wallis Warfield Simpson. Eduard a fost avizat de către prim-ministrul Stanley Baldwin că nu va putea rămâne regele după căsătoria cu o femeie divorţată de două ori şi cu ambii foşti soţi în viaţă. Eduard a ales abdicarea, astfel, Prinţul Albert Duce de York, devine rege, o poziţie pe care a fost reticent în a o accepta. Albert şi-a luat titlu de George al VI-lea, pentru a sublinia continuitatea politicii tatălui său şi restaurarea încrederii în monarhie.[3] Începutul domniei a fost în jurul incertitudinii legate de titlurile şi poziţia pe care o ocupa fostul rege, Eduard. Pentru a soluţiona această problemă, primul act al actualului rege a fost să confere fratelui său titlul de ASR (Alteţa Sa Regală) Duce de Windsor dar soţia şi viitorii copii nu aveau dreptul la acest titlu. George al VI-lea a fost, de asemenea obligat să cumpere reşedinţele regale Castelul Balmoral şi Sandringham House de la Prinţul Eduard.[4] Riscul crescut al războiului din Europa a dominat începutul domniei lui George al VI-lea. Regele era obligat constituţional să sprijine poziţia primului ministru Neville Chamberlain faţă de Adolf Hitler. Când regele şi regina l-au întâmpinat pe Chamberlain la întoarcerea de la negocierea Acordului de la München în 1938 l-au invitat să apară în balcon, cu ei. Această asociere publică a monarhiei cu un om politic a fost excepţională, apariţiile în balcon erau, în mod tradiţional, limitate la familia regală.[5] Referinţe
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.