Fibră optică

Article on other languages:

• ألياف_بصرية
• Оптично_влакно
• অপটিক্যাল_ফাইবার
• Optičko_vlakno
• Fibra_òptica
• Optické_vlákno
• Lysleder
• Lichtwellenleiter
• Optical_fiber
• Optika_fibro
• Fibra_óptica
• فیبر_نوری
• Valokuitu
• Fibre_optique
• Fibra_óptica
• סיב_אופטי
• प्रकाशीय_तन्तु
• Optikai_szál
• Serat_optik
• Fibra_ottica
• 光ファイバー
• ოპტიკური_ბოჭკო
• 광섬유
• Оптички_влакна
• Glasvezel
• Optisk_fiber
• Fiberoptikk
• Światłowód
• Fibra_óptica
• Оптоволокно
• Optical_fiber
• Optické_vlákno
• Optično_vlakno
• Fibrat_optike
• Оптички_кабл
• Serat_optik
• Fiberoptik
• Fiberoptik
• Оптоволокно
• 光導纖維

	del.icio.us
	Digg
	Furl
	Reddit
	Rojo
	Add to OnlyWire

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”.

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Introducere

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a simţit nevoia de comunicare. La început s-au folosit cele mai simple mijloace, plecând de la comunicarea prin fum, zgomote de anumite intensităţi prin lovirea copacilor, combinaţii făcute cu torţe aprinse pe o matrice de 5x5, oglinzi simple făcute din pietre strălucitoare şi altele. Acestea au stat la baza comunicării între oamenii din trecut. Mergând în timp, în secolul XVIII, doctorul francez Claude Chappe a inventat o maşinărie formată din trei braţe mobile care putea fi văzută de la foarte mare distanţă şi care putea transmite o cantitate destul de mare de informaţie, prin combinările făcute de cele trei braţe. Aceasta a fost folosită cu succes în timpul revoluţiei franceze. În 1793 existau 15 astfel de staţii, întinse pe o distanţă de 230 Km. În jurul anului 1850, an în care a fost inventat telegraful morse, s-a renunţat la acest "telegraf optic". Spre sfârşitul secolului XIX Alexander Graham Bell a fost primul care a transmis informaţie, în sensul modern al cuvântului, modulând semnalul generat de vibraţiile unui "microfon", cu radiaţia razelor solare. El a reuşit să recepţioneze semnalul astfel modulat la 200m. În 1934, Norman R. French a patentat sistemul telefonului optic, bazându-se pe teoriile lui Bell şi Tyndall. Abia dupa 25 de ani, când tehnologia a avansat suficient, a fost posibilă realizarea practică a ideii lui French. În 1964 se atribuie Premiul Nobel pentru fizică lui Charles Townes, Nikolai Basov şi Alexandr Prokhorov pentru contribuţia la dezvoltarea laserului. Aşadar, pasul către sursa laser a fost făcut, şi nu mai ramânea decât inventarea unui mediu de propagare a acestei unde. În anul 1966, într-un articol aparut în Anglia sub semnatura lui Charles H. Kao şi George A. Hockham, se anunţa descoperirea unui tip de fibră de sticlă care permitea transferul de informaţie. În 1970, firma americană "Corning Glass Works" realizează practic un cablu de fibră optică cu indice în treaptă, care avea o atenuare mai mică de 20 dB/km, la o lungime de undă de 633 nm, şi care-l făcea să aibă aplicaţie în domeniul transmisiilor pe fibră optică. Primul sistem de fibră optică operaţional a fost instalat în SUA în anul 1977, an în care sistemul de transmisie pe fibră optică şi-a dovedit utilitatea.

Ce este fibra optică?

Fibrele optice sunt nişte fire lungi de sticlă foarte pură de diametrul unui fir de păr. Ele sunt adunate în pachete numite cabluri optice şi sunt folosite pentru transmiterea de semnale luminoase pe distanţe mari.

Părţi componente:

• miez (engleză core) - centrul fibrei prin care circulă lumina;
• învelis optic (engleză cladding) - material optic care înveleşte miezul şi care reflectă total lumina;
• învelis protector (engleză coating) - înveliş de plastic care protejează fibra de zgârieturi şi umezeală.

Fibrele optice sunt de două tipuri:

• single-mode
• multi-mode

Cele single-mode au miezul de 9 microni în diametru şi transmit lumina de la laser în infraroşu (lungimea de undă este de la 1300nm până la 1550nm). Fibrele optice multi-mode au miezul de 62.5 microni în diametru şi transmit lumina în infraroşu de la LED-uri (lungimea de undă de la 850nm la 1300nm). Există şi fibre optice făcute din plastic cu miezul de până la 1 milimetru diametru şi lungimea de undă de 650nm. Lumina roşie transmisă în acest caz este vizibilă.

Conectori optici

Primul conector folosit înaintea invenţiei fibrei de tip single-mode a fost conectorul SMA. La ora actuală cel mai folosit tip pentru fibrele multi-mode este conectorul ST (prezintă mai putin de 1dB pierdere). Există conectori ST şi pentru fibrele single-mode. Un alt conector de largă răspândire folosit pentru fibrele single-mode este cel de tip SC. Are un preţ scăzut, este simplu şi durabil.

Inconvenientele fibrelor optice

• Fibra optică nu permite transportul de energie.
• Tehnicile instalaţiilor trebuie să protejeze ochii: cantitatea de energie optică emisă din sursa de lumină şi în final prin extremitatea fibrei sunt suficiente pentru a afecta retina înainte ca victima să observe.
• Este indispensabilă purtarea ochelarilor de protecţie infraroşu pentru a lucra deasupra unui dispozitiv aflat în funcţiune.